Relațiile familiale sunt fundamentale în dezvoltarea unui adolescent, iar atunci când copilul tău este diagnosticat cu tulburare de personalitate borderline (TPB), provocările pot fi copleșitoare. Înțelegerea și sprijinirea unui adolescent cu TPB din perspectiva adleriană presupune crearea unui mediu de încurajare, acceptare și conectare, care poate contribui la dezvoltarea sănătoasă a acestuia.
Ce este tulburarea de personalitate borderline?
Tulburarea de personalitate borderline este caracterizată prin instabilitate emoțională, relații dificile și o frică profundă de abandon. Adolescenții care trăiesc cu această tulburare pot experimenta schimbări bruște de dispoziție, pot fi impulsivi și pot avea dificultăți majore în gestionarea relațiilor și emoțiilor. Din perspectiva adleriană, aceste comportamente sunt adesea expresii ale unei lupte interne cu sentimentul de inferioritate și cu frica de a nu fi suficient de valoros sau acceptat.
Cum poți să-ți sprijini adolescentul?
1. Încurajarea – pilonul central în relația cu adolescentul
În terapia adleriană, încurajarea joacă un rol esențial. Adolescenții cu TPB au nevoie, mai mult decât orice, să simtă că sunt valoroși și că au un loc în familie și în lume. Este important să încurajezi fiecare efort al lor de a face față dificultăților, chiar și atunci când rezultatele nu sunt perfecte. Încurajarea nu înseamnă laude goale, ci recunoașterea efortului și a progresului, indiferent cât de mic ar fi acesta.
În loc să te concentrezi pe comportamentele problematice, încurajează-i abilitățile și potențialul. Poți spune lucruri precum: “Observ cât de mult te străduiești să îți controlezi emoțiile, iar asta arată cât de puternic ești.”
2. Construirea sentimentului de apartenență
Una dintre nevoile de bază ale oricărui adolescent este sentimentul de apartenență, iar aceasta este o parte centrală a teoriei adleriene. Adolescenții cu TPB, de multe ori, se simt izolați și respinși. Ca părinte, este esențial să creezi un mediu în care adolescentul să simtă că face parte din familie, că este apreciat și că are un rol important.
Încurajează activitățile care implică colaborare, fie că este vorba de treburi casnice sau proiecte comune. Fă-l să simtă că prezența și contribuția lui contează.
3. Stabilirea limitelor cu respect și înțelegere
În cadrul unei relații bazate pe respect reciproc, cum promovează abordarea adleriană, limitele sunt esențiale. Adolescenții cu TPB au nevoie de structură și consecvență. Totuși, aceste limite trebuie stabilite într-un mod empatic, fără a le crea sentimentul că sunt controlați sau pedepsiți.
Explică regulile cu blândețe și claritate, subliniind că sunt acolo pentru a-i ajuta, nu pentru a-i controla. “Știu că uneori este greu să-ți controlezi emoțiile, dar aceste reguli te vor ajuta să te simți mai în siguranță și mai echilibrat.”
4. Comunicare deschisă și autentică
Comunicarea sinceră este esențială în orice relație, mai ales cu un adolescent care se confruntă cu dificultăți emoționale. În terapia adleriană, comunicarea deschisă nu este doar un schimb de cuvinte, ci o expresie a respectului și a recunoașterii egalității dintre părinte și copil.
Fii deschis la nevoile și preocupările adolescentului tău. Ascultă fără a judeca și oferă-i spațiu pentru a-și exprima sentimentele. “Cum te simți astăzi? Știu că lucrurile pot fi dificile uneori, dar sunt aici să te ascult și să te ajut.”
5. Înțelegerea cauzelor din spatele comportamentului
Din perspectiva adleriană, comportamentul este întotdeauna direcționat către un scop. În cazul unui adolescent cu TPB, comportamentele impulsive sau de respingere pot fi modalități de a obține atenție sau de a se proteja de o teamă profundă de abandon. Încercarea de a înțelege scopul din spatele comportamentului te poate ajuta să răspunzi într-un mod mai empatic.
Întreabă-te: “Ce încearcă să obțină sau să evite prin acest comportament?” Odată ce înțelegi rădăcina problemei, poți răspunde într-un mod care îl ajută să se simtă mai în siguranță.
6. Sprijinul profesional și colaborarea
Terapia individuală sau de familie poate fi extrem de benefică. În special terapia dialectic-comportamentală (DBT) este eficientă în gestionarea simptomelor TPB. Terapia adleriană poate fi un sprijin valoros pentru a încuraja adolescentul să își descopere punctele forte și să dezvolte o viziune pozitivă asupra vieții și a relațiilor.
Ca părinte, implicarea activă în procesul terapeutic poate oferi adolescentului sentimentul că nu este singur în această călătorie.
Cum să faci față dificultăților și să rămâi conectat cu tine
A avea grijă de un adolescent cu TPB poate fi obositor și copleșitor pentru orice părinte. Este important să îți acorzi timp pentru tine, să-ți menții echilibrul emoțional și să cauți sprijin atunci când simți nevoia. Într-o abordare adleriană, părinții trebuie să își amintească faptul că și ei au nevoie de încurajare și susținere pentru a putea oferi același lucru adolescentului.
Poți să te alături unor grupuri de suport pentru părinți sau să cauți consiliere pentru a gestiona emoțiile care apar în acest proces. Cu cât ești mai echilibrat și mai calm, cu atât vei putea oferi un sprijin mai consistent adolescentului tău.
În concluzie
A avea un adolescent cu tulburare de personalitate borderline este o provocare dificilă, dar cu răbdare, înțelegere și sprijin din partea familiei, poți contribui la vindecarea și dezvoltarea sa. Din perspectiva adleriană, cheia succesului constă în crearea unui mediu de încurajare, stabilitate și apartenență. Prin comunicare deschisă, limite sănătoase și sprijin constant, părinții pot juca un rol crucial în susținerea adolescentului lor pe drumul către echilibru și sănătate emoțională.
În era modernă a parentingului, se recurge adesea la diferite abordări și...
Relațiile familiale sunt fundamentale în dezvoltarea unui adolescent, iar...